luni, 19 decembrie 2011

Raza...


  • Batea la poarta cerului o raza,
    Batea sfios si-ncet ca o straina
    Tarziu, un inger a deschis sa vaza
    Si-a stat, uimit de palida lumina.


    Era o biata raza scaparata
    Dintr-un adanc de minte omeneasca,
    Ce strabatuse calea-nfricosata
    De la pamant la granita cereasca

    Parea atat de trista si umila,
    Dar totusi credincioasa si curata,
    Ca ingerul a tresarit de mila
    Si-a prins-o bland de mana tremurata.

    Apoi, grabit a luat-o-n cer la dansul
    Si-a dus-o-n sfanta ingerilor hora;
    I-a podidit pe toti, privind-o, plansul
    Si-au strans-o-n brate toti ca pe o sora! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu